Congo
Congo, a doua mea tara, toata lumea ma intreba doar vazandu-ma din ce tara sunt? cateodata ma pufneste rasul pentru ca nici eu nu stiu, se incrunta unii cand le spun ca sunt romanca, si adevarul asta este. Sunt nascuta in Romania, mama mea este romanca si mai precis este alba. Nu stiu de unde incep aceste diferente dar poate ca si pielea isi spune cuvantul. Este greu de trait cu o astfel de povara, in Romania esti straina iar in Congo, sunt alba, nici nu sunt tratata ca o negresa. Nu pot sa intru in detalii dar sunt multe diferente si numai noi, adica mulatrii, si nu orice mulatrii (doar cei nascuti dintr-un parinte alb si altul negru) putem sa spunem sau sa recunoastem, ceea ce nu se intampla foarte des, pentru ca ne ascundem dupa anumite aparente. Vrem sa fim albi cand suntem inconjurati de albi si negrii cand suntem inconjurati de negrii, dar nu se poate…
Eu una ma simt bine in pielea mea, mai mult as spune ca ma consider mai mult congoleza decat romanca, eu si cu prietenele mele obisnuim sa spunem ca singura diferenta dintre Congo si Romania este aceea ca se situeaza in doua continente diferite, restul e cam la fel, in afara de oameni, in Congo, oamenii sunt mai naturali
Beltic said,
May 3, 2007 at 9:18 am
Nakrys, se intampla cateodata sa te simti strain chiar si printre ai tai, familie si prieteni … Oamenii intotdeauna gasesc mai usor sa ridice judecati dupa culoarea pielii, religie sau etnie … Spre exemplu, putini oameni stiu ca eu sunt musulmana. Ma gandesc cum s-ar fi purtat cu mine daca purtam valul pe cap … cu siguranta m-ar fi privit altfel decat ma privesc acum. Asa, nefiind acest element care mi-ar fi tradat religia, se trece pe langa mine fara nici o reactie…
Fizibile sau nu, religia, culoarea pielii reprezinta ceea ce suntem … Si eu ma simt bine in pielea mea!
Peace and Love
Simona said,
May 4, 2007 at 8:20 am
mai nu stiu ce sa spun in legatura cu pielea. Oamenii deschisi la minte inteleg ca pielea nu reprezinta nimic altceva decat o parte a trupului nostru shi atat. Io personal consider ca aproape toti suntem mai mult sau mai putin mulatri, indiferent ce nuanta are pielea fiecaruia. Nu are rost sa ne punem problema culorii pure si daca stam sa ne gandim mai bine majoritatea albilor nu sunt albi de fapt chiar daca sunt considerati albi.
Io nu ma consider alba chiar daca am pielea alba. Am ochii negrii si parul saten inchis. Mama e shi ea alba dar pielea ei e mai mult creola shi are parul negru, aspru si ondulat, asta desi nu am rude de culoare in familie. Ce sa mai spun ca tata, care e adoptat, a fost crescut de un tata rrom( adica tzigan) si o mama romanca.
Nu cred ca mai exista albi si negri pe lumea asta. Si asta de foarte de mult. Nu de alalta ieri. Suntem toti o mixtura de alb, negru, galben , rosu, etc(toate culorile posibile) chiar daca pielea fiecaruia pare a fi mai alba , mai neagra, mai galbena shi asa mai departe.
Deci nu shtiu de ce se cramponeaza oamenii atat de piele. Pielea e piele shi atat. Nu pielea ne diferentiaza ci poate cultura, traditii, limba, educatia, modul in care am fost crescuti sii modul in care gandim. Si nu in ultimul rand bunul simtz.
Michoud Cayrol said,
May 30, 2007 at 4:36 pm
ce pot sa zic, e frumos ca incerci sa ne ajuti sa nu uitam de unde am plecat si asa cum ti-am mai spus e greu de crezut ca multi dintre noi le pasa efectiv de tara noastra sau chiar de continentul nostru. eu sper din tot sufletul ca poate cu acest site vei reusi sa ajuti multi dintre noi, sa nu uitam de unde am plecat. Stii cum se spune ti-am mai spus parca ” Ba kenda ka na moana ya moninga, ka ka so ki a lali, so ki a lamuki, a ko luka maboti na ye” asa ar trebui sa simtim si noi ca, congo este ca un parinte care ne-a fost luat in timp ce dormeam, acum treaz fim il cautam din noi.